Recitind, azi, aceste proze fantastice, intelectualizante, ardent ideologice, pline de concepte ¿i mai totdeauna puse sub semnul unei metafizici de tip romantic ¿i comparându-le cu ceea
ce oferise pâna atunci proza româneasca, constatam ca ele nu s-au învechit decât prin limbajul lor uneori idilizant ¿i, poate, prin speculatiile nu totdeauna suficient asimilate epic. Ramâne
însa solid fondul epic reflexiv în naratiune ¿i ramân paginile de o sclipitoare originalitate prin care Eminescu se reveleaza un mare creator oniric ¿i, totodata, un mare poet al peisajului stelos,
cum zice el, un poet al diafanului spiritualizat...
Eugen SIMION