Proza literara a lui Eminescu reprezinta, cercetând-o mai adânc ¿i în toata întinderea ei, expresia unui moment important din dezvoltarea romantismului romanesc: momentul structuralizarii estetice, al dimensionarii lui spirituale. Eminescu lasa deschise, prin epica sa, cel pu¿in doua drumuri în literatura româna: drumul prozei fantastice ¿i cel al epicii filozofice, dând el însu¿i modele în aceasta privin¿a. "Sarmanul Dionis" ¿i "Avatarii faraonului Tla" ramân doua prototipuri de literatura, în care se întâlnesc ¿i se unifica reprezentarile unui liric vizionar ¿i incertitudinile unei firi meditative, dârze în aspiräia ei de a gasi, cu pre¿ul unor dureroase înfrângeri, solu¿ii în problemele esen¿iale ale existen¿ei.
